Semnarea pactului pentru salvarea Parcului IOR nu este doar o declarație politică. Este un angajament ferm că vocea comunității devine, în sfârșit, reperul fundamental al administrației Capitalei. Iar acest lucru trebuie spus răspicat: lupta pentru IOR nu este pierdută. Dimpotrivă, abia acum începe etapa în care Primăria Generală trebuie să arate că poate și că vrea să își protejeze cetățenii și patrimoniul verde.
Un parc apărat de comunitate, nu de autorități
Dacă în IOR nu s-au ridicat blocuri până acum, meritul nu aparține instituțiilor, ci oamenilor. Comunitatea care a copilărit acolo, care a crescut generații întregi sub umbra copacilor, este cea care s-a organizat, a presat și a apărat fiecare centimetru de parc.
În timp ce terenul a fost smuls din patrimoniul verde prin artificii avocățești, cetățenii au rămas singurul scut în fața abuzurilor. Ei au documentat tăieri ilegale, au sesizat autorități și au refuzat să tacă atunci când alții au preferat să fie „neutri”. Iar astăzi, o parte din acel parc încă există datorită lor – nu datorită Primăriei Sectorului 3, care a tolerat și chiar încurajat degradarea zonei.
Tăierile ilegale continuă. La fel și sfidarea.
Și totuși, pericolul nu a trecut. Tăierile ilegale continuă zilnic, arbori sănătoși sunt doborâți, iar oamenii care încearcă să oprească dezastrul sunt amenințați sau ridiculizați. În tot acest timp, autoritatea locală care ar trebui să îi protejeze asistă pasiv, ca și cum parcul ar fi o afacere privată, nu un bun public.
Această sfidare nu mai poate continua. IOR este un test moral pentru administrația Bucureștiului. Un test pe care Primăria Capitalei îl poate trece doar prin acțiune, nu prin declarații.
Ce trebuie făcut: asumare, acțiune și viziune
Pentru a salva definitiv Parcul IOR, Primăria Capitalei trebuie să își asume două direcții clare și complementare:
1. Recuperarea terenului prin justiție și prin instrumente urbanistice clare
Finalizarea PUG-ului este o urgență, nu un lux administrativ. Iar includerea terenului din IOR în zona neconstruibilă este o condiție esențială pentru a pune capăt speculațiilor imobiliare. Fără o reglementare urbanistică solidă, orice efort juridic este vulnerabil.
2. Expropriere etapizată, pe modelul Serei Militare din Prelungirea Ghencea
Bugetul Capitalei nu poate suporta o expropriere masivă dintr-o singură mișcare. Dar există soluții realiste: parcele mai mici, abordate etapizat, astfel încât costurile să fie suportabile, iar comunitatea să vadă progres constant. Este un model care funcționează deja și care poate salva integral parcul, fără blocaje financiare.
Da, se poate. Dar doar dacă Primăria Generală își asumă rolul de protector al Bucureștiului.
Pactul pentru Parcul IOR este începutul unei lupte pe care comunitatea o duce de ani de zile singură. Acum este momentul ca instituția care reprezintă întregul oraș – Primăria Capitalei – să intre cu adevărat în această bătălie. Pentru că un oraș nu este definit de clădiri, ci de spațiile unde oamenii respiră, cresc, se joacă și trăiesc.
Iar Parcul IOR este unul dintre acele locuri pe care Bucureștiul nu își permite să le piardă.
